Disartria este dificil de vorbit cauzată de leziuni ale creierului sau modificări ale creierului ulterior în viață.
Simptomele de disartrie
Un copil sau adult cu disartrie poate avea:
- slur, sunet nazal sau vorbire respirabilă
- o voce încordată și răgușită
- vorbire foarte tare sau liniștită
- probleme de vorbire în ritm regulat, cu ezitări frecvente
- vorbirea gurglică sau monotonă
- dificultate cu mișcările limbii și buzelor
- dificultăți de înghițire (disfagie) , ceea ce poate duce la drool constant
Ca urmare a acestor probleme, o persoană cu disartrie poate fi dificil de înțeles. În unele cazuri, acestea pot fi capabile să producă doar fraze scurte, cuvinte unice sau deloc vorbire inteligibilă.
Disartria nu afectează inteligența sau înțelegerea, dar o persoană cu afecțiunea poate avea probleme și în aceste domenii. Problemele de vorbire pot afecta și interacțiunea socială, ocuparea forței de muncă și educația.
Dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveți disartrie, vă poate fi util să vedeți un terapeut de vorbire și limbaj (SLT). Întrebați un medic despre clinica de terapie a vorbirii și limbajului cel mai apropiat.
Ce provoacă disartria?
Mușchii folosiți pentru vorbire sunt controlați de creier și de sistemul nervos. Disartria se poate dezvolta dacă oricare dintre acestea este deteriorată într-un fel.
Disartria poate fi:
- de dezvoltare – când apare ca urmare a afectării creierului înainte sau în timpul nașterii, cum ar fi în paralizia cerebrală
- dobândită – când apare ca urmare a modificărilor creierului ulterior în viață, cum ar fi leziunile cauzate de un accident vascular cerebral , leziuni severe la nivelul capului sau tumori cerebrale sau o afecțiune progresivă, cum ar fi boala Parkinson sau boala neuronilor motorii
Disartria la copii este de obicei de dezvoltare, în timp ce disartria la adulți este adesea dobândită, deși ambele tipuri pot afecta persoane de orice vârstă.
Dacă disartria se va îmbunătăți odată cu vorbirea și terapia limbajului depinde de cauza și amploarea leziunilor sau disfuncției creierului. Unele cauze rămân stabile, în timp ce altele se pot agrava în timp.
Diagnosticarea disartriei
Terapeuții de vorbire și limbaj pot efectua o evaluare pentru a determina amploarea problemei de vorbire. V-ar putea solicita dumneavoastră sau copilului dumneavoastră să:
- scoate sunete diferite
- vorbesc despre un subiect familiar
- numărați numerele sau recitați zilele săptămânii
- citeste cu voce tare un pasaj
Terapeutul poate dori, de asemenea, să examineze mișcarea mușchilor din caseta gurii și a vocii (laringe) și poate dori să facă o înregistrare.
Tratarea disartriei
Un logoped și limbaj terapeut va funcționa ca parte a unei echipe de profesioniști din domeniul sănătății care include persoane din sectorul sănătății, social și voluntar.
Terapeutul va încerca să îmbunătățească și să maximizeze capacitatea de a vorbi copilului tău sau a copilului. Te vor ajuta să găsești diferite modalități de comunicare și te vor ajuta tu și familia în adaptarea la noua ta situație.
Acestea pot recomanda:
- strategii de îmbunătățire a vorbirii, cum ar fi încetinirea vorbirii
- exerciții pentru îmbunătățirea volumului sau clarității vorbirii
- dispozitive de asistență, cum ar fi o simplă placă alfabetică, un amplificator sau un sistem computerizat de ieșire vocală
Unii terapeuți de vorbire și limbaj ar putea să vă poată efectua sau să vă trimită pentru o evaluare de specialitate a instrumentelor de comunicare , inclusiv sisteme computerizate de ieșire vocală. Pentru unii oameni, aceste dispozitive pot fi utilizate alături sau în loc de vorbire pentru a le ajuta să comunice.
Consultați logopedul local și limbajul dacă sunteți interesat să faceți o evaluare. Aceștia vor putea oferi informații și sfaturi suplimentare despre organizarea unei evaluări și încercări a unui ajutor de comunicare.
Nu există nicio garanție că terapia vorbirii și a limbajului pot îmbunătăți vorbirea tuturor celor cu disartrie. Dacă tratamentul are succes va depinde de amploarea și localizarea leziunilor sau disfuncției creierului, de starea care o determină și de circumstanțele personale ale individului.
Sfaturi de comunicare
Următoarele sfaturi vă pot ajuta să comunicați mai eficient dacă aveți disartrie sau dacă comunicați cu cineva cu afecțiunea respectivă.
Sfaturi pentru persoanele cu dizartrie
Dacă aveți disartrie, vă poate fi util să:
- inspiră adânc înainte de a începe să vorbești
- depune efort suplimentar în a spune cuvinte cheie
- vorbiți încet, spunând câte un cuvânt la un moment dat, dacă este necesar
- lasă un spațiu clar între fiecare cuvânt
- asigurați-vă că sunteți în aceeași cameră cu persoana cu care vorbiți și să-i înfruntați
- atrageți atenția ascultătorului – de exemplu, atingând sau apelând numele lor înainte de a începe să le vorbiți
- păstrați propozițiile scurte și evitați conversațiile lungi dacă vă simțiți obosit
- reduce zgomotul de fundal – de exemplu, opriți televizorul sau radioul
- repetați-vă dacă este nevoie
Sfaturi pentru familie, prieteni și îngrijitori
Dacă vorbiți cu o persoană cu disartrie, este posibil să găsiți următoarele sfaturi utile:
- reduce distragerile și zgomotul de fundal atunci când ai o conversație
- privește persoana în timp ce vorbesc
- după ce vorbesc, permiteți-le mult timp să răspundă – dacă se simt grăbiți sau presionați să vorbească, pot deveni anxioși, ceea ce le poate afecta capacitatea de a comunica
- fii atent la terminarea propozițiilor sau la corectarea erorilor din limbajul lor, deoarece acest lucru poate provoca resentimente și frustrări
- dacă nu înțelegeți ce încearcă să comunice, nu vă prefaceți că înțelegeți, întrucât ar putea să găsească acest aspect patronant și supărant – este întotdeauna cel mai bine să fiți sincer în legătură cu lipsa dvs. de înțelegere
- dacă este necesar, solicitați clarificări punând da / nu întrebări sau parafrazând – de exemplu, spuneți: „M-ați întrebat dacă aș fi făcut cumpărăturile?”
Condiții legate de vorbire
- disartrie – dificultate de vorbire cauzată de leziuni cerebrale, ceea ce duce la o incapacitate de a controla mușchii folosiți în vorbire
- disfagie – dificultate de înghițire, care poate fi un simptom al disartriei
- disfazie sau afazie – dificultăți de limbaj, care ar putea fi dificultăți în a înțelege limbajul (disfazie receptivă) sau a vă exprima (disfazie expresivă)
- dispraxie și ataxie – probleme cu coordonarea fizică, care poate afecta uneori și mișcările necesare vorbirii